Am înţeles că se scoate unica oră de limba latină din planul cadru pentru învățământul gimnazial. Celor care consideră că limba latină este o limbă moartă aş vrea să le spun că, într-adevăr, romanii care vorbeau latina animând piețele, străzile, amfiteatrele de odinioară, nu mai există de multe veacuri. Limba lor a supraviețuit totuși prin bogăţia impresionantă de texte născute în interiorul uneia dintre cele mai impunătoare civilizații umane. Aceste texte au continuat şi continuă să fie citite, studiate, comentate, devenind parte a bagajului nostru filosofic, literar și științific.
De obicei, atunci când moare o limbă, dispare un întreg univers cultural, un mod unic de reprezentare a vieții. Nu este cazul limbii latine. O limbă nu constă într-o simplă înșiruire de sunete sau de litere prin care oamenii schimbă mesaje, ci presupune gândire, cunoaștere, creaţie. Moartea unei limbi reprezintă o pierdere dureroasă care deșertifică minunata varietate a culturilor umane. Nu este cazul limbii latine.
Cuvintele latine au ocupat masiv până și cea mai puternică limbă a lumii actuale, engleza, care, chiar dacă este de origine germanică, are un lexic format în proporţie de 70 % din termeni de origine latină. Din miile de cuvinte pe care un tânăr trebuie să le cunoască pentru a intra la universitățile cu predare în limba engleză, 90 % sunt de origine latină. Cum poate fi considerată moartă o limbă ca aceasta?
În niciun caz nu aș numi limba latină o limbă moartă. Cel mult o limbă închisă. O limbă închisă nemuritoare.
