Pe urmele Mantuitorului

March 6th, 2008 | by mihai |
Post2PDF

de Catalin Topoe, student anul I la Facultatea de Teologie din Craiova.

Un pelerinaj la locurile sfinte este cu siguranta lucrul pe care orice crestin si-l doreste infaptuit cel putin o data in viata. Lectura Sfintelor Scripturi, mai cu seama a Noului Testament, ne aduce mereu in prim-plan lucruri, evenimente, locuri, persoane de pe meleagurile pe care acum doua milenii a hotarat sa umble printre oameni Insusi Dumnezeu. Un astfel de pelerinaj este foarte folositor in intelegerea corecta a acestor lecturi, expunerea textelor scripturistice devenind mai clara. Modul in care Domnul imparte fiecarui om diferitele daruri ne este necunoscut si ne uimeste in continuare. Felul in care pe unul il scoate din cele mai grele patimi si din cele mai adanci prapastii ale pacatului, precum si felul in care pe cei aflati la inaltimi duhovnicesti ii smereste uneori ca sa nu cada in slava desarta, ne convinge de faptul ca judecatile Domnului sunt nebanuite si nu seamana cu ale noastre.

In perioada 19-26 februarie a avut loc o deplasare in Israel, cu scop documentar, a unui colectiv de trei profesori si doi studenti, coordonat de domnul profesor Mihai Vladimirescu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Craiova, deplasare la care am participat si al carei rod va fi impartasit colegilor mei in cadrul unor discutii pe marginea Sfintei Scripturi. Aceasta deplasare a avut asadar ca tel sa aduca un plus de claritate intelegerii pe care studentii Facultatii noastre de Teologie o au asupra textelor scripturistice; filmarile facute in Tara Sfanta, fotografiile , ilustratiile, hartiile, mostrele si intregul material didactic achizitionat de aici vor veni in ajutorul studentilor spre a aduce lumina neclaritatilor pe care trecerea timpului, repetatele traduceri sau necunoasterea directa a contextului geografic, istoric si social le implica in timpul lecturii textelor sfinte.

Primii pasi facuti pe pamantul sfant nu mi-au oferit decat spectacolul noului aeroport al Tel Aviv-ului, foarte mare si extrem de bine ingrijit. Insa eu voiam sa vad altceva Nu pot nega faptul ca plecasem din tara cu o conceptie asupra a ceea ce voi gasi acolo care mai tarziu s-a dovedit a fi departe de adevar. Gandeam ca voi vedea un taram plin de credinta, unde minunile Mantuitorului erau inca vii in constiintele locuitorilor, un loc in care privirea ar fi intalnit un fel de Athos, cu multe biserici crestine, cu multi monahi smeriti, un loc al duhovniciei si al pietatii. Si nu pot spune ca nu am gasit acestea, dar a trebuit sa vad totul cu alti ochi.

Ne-am stabilit in cateva camere ale Asezamantului Romanesc de la Ierusalim, unde ospitalitatea Parintelui Superior Ieronim Cretu precum si jovialitatea maramureseana a parintelui Serafim au risipit incet temerile pe care le implica la inceput vizitarea unor locuri noi. Incepandu-ne inca din prima zi itinerariul cu orasul nasterii Domnului, Betleem, ne-am inchinat aici in locul in care fusese asezata ieslea oilor, aducand slava Mantuitorului prin colindele noastre romanesti, colinde ce i-au induiosat chiar si pe turistii straini prezenti in acel moment. A urmat apoi manastirea Sfantului Sava, manastirea cu cel mai aspru mod de viata monahala, ascunsa cuviincios intre stancile din pustiul Iudeii, loc al mormantului Sfantului Sava si al pesterii unde Sfantul Ioan Damaschin si-a scris “Dogmatica”.

Pelerinajul nostru a continuat cu drumul spre Galileea, drum care in primul rand ofera pelerinului ocazia de a-si creea o imagine de ansamblu asupra Tarii Sfinte. Peste tot predomina roca, peisajul unui tinut pietros, dur, lipsit in marea lui parte de darul unui sol fertil, rodnic, mai ales in partea de sud a tarii. Inaintand spre Galileea incep sa apara treptat culturi de curmali, de banani, de vita de vie, semn ca pamantul este ceva mai darnic. Ma intreb insa oare de ce a ales Domnul tocmai acest pamant…Lasam in urma pe rand locuintele sarace ale beduinilor si turmele lor de capre si oi, Marea Moarta, Qumranul, Muntele Carantaniei, si tot mai multa sosea, indreptandu-ne pe Valea Iordanului spre Nazaret, orasul dupa al carui nume ii definesc evreii pe crestini-notrim. Statistic, populatia are o densitate mare aici, desi orasul pare foarte aerisit si plin de liniste. Aici ne inchinam in Biserica Buneivestiri, unde se afla si fereastra prin care se spune ca a intrat Arhanghelul Gavriil pentru a-i binevesti Maicii Domnului nasterea Mantuitorului, si vizitam locul presupus al nasterii Maicii Domnului. Urmeaza Muntele Tabor. Aici totul se schimba la fata. De pe inaltimea sa, care nu este totusi foarte mare, se vede toata splendoarea peisajului din jur, cu verdeata, cu iazuri de irigatii, cu satele albe, adunate pe intinderea verde ca o turma de mioare. Cateva maicute venite de pe meleaguri romanesti ne servesc cu ciocolata, paine si suc. Iordanul, in statiunea Yardenit, apoi Capernaum-ul, cu o frumoasa biserica greceasca, locul pescuirii minunate, locul inmultirii painilor si pestilor, locul varsarii Iordanului in Marea Galileii, toate raman in urma, trezindu-ne in minte amintirea pasajelor din Noul Testament in care se vorbeste despre toate acestea. Vizitam Marea Moarta, Qumran, unde domnul profesor Mihai Vladimirescu face o scurta incursiune in istorie, prezentandu-ne comunitatea eseniana si ritualurile ei, Valea Hozevei, cu Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul si moastele Sfantului nostru roman, Ioan Iacob, Ierihonul si noul Asezamant romanesc de aici. Seara ne intoarcem in Ierusalim si mergem șa Zidul Plangerii, sa vedem cum sarbatoresc evreii ziua Sabatului.

Nu am vorbit despre locul cel mai frumos din Ierusalim: Mormantul Domnului. Pentru foarte multi crestini, si de asemenea si pentru mine, Ierusalimul intreg poarta identitatea Bisericii Mormantului Domnului. Daca acesta ar fi fost singurul loc in care mi-ar fi fost dat sa ma inchin pe tot parcursul pelerinajului, m-as fi simtit implinit. Aici inima mea astepta acea revelatie de dorul careia spuneam ca vin foarte multi pelerini la Locurile Sfinte. Este un loc catre care oamenii se indreapta cu sfiala, cu dragoste, cu uimire, ca apropiindu-se de Tronul lui Dumnezeu. Din partea de oras in care se afla Asezamantul Romanesc , se intra in vechea cetate prin poarta Damascului. De aici incepe un vacarm neobisnuit, specific bazarelor si pietelor, cu o atmosfera de targ, unde privirea iti este hartuita de spectacolul violent de culori si auzul purtat pe unduirile melodiilor arabesti, unde tipetele copiilor se incurca in strigatele hamalilor, si unde fiecare vanzator iti face o invitatie politicoasa in universul marfurilor de tot felul. Asadar, dupa ce strabati un labirint de strazi inguste avand de-o parte si de alta nenumarate magazine, strecurandu-te cu greu printre multimile de turisti, ajungi in sfarsit la o intrare mica, boltita, deasupra careia se gaseste o inscriptie neagra, simpla :” Holy Sepulchre”, dincolo de care se afla vechea si impunatoarea Biserica a Sfantului Mormant.

Dintr-o data devii constient ca te afli poate in cel mai sfant loc al crestinilor, in locul in care dintotdeauna ai dorit sa ajungi. Este un sentiment de implinire, de regasire, de revenire acasa. M-am simtit ca acasa. Si chiar daca pe alocuri jocul de culori al bazarelor Ierusalimului se continua cu jocul de blitzuri manuite de turisti, simti totusi ceva linistitor in inima, ca o mangaiere. Este mangaierea Domnului de a-ti fi dat sa te inchini la locul rastignirii Sale, sa atingi piatra pe care a fost asezat dupa ce a fost coborat de pe cruce si, mai mult, sa saruti piatra pe care a stat in mormant si, mai cutremurator, de pe care a inviat.

Seara, am ramas singur, portile bisericii s-au inchis, mica piata din fata bisericii a ramas pustie. Bucuria de a te afla in fata Sfantului Mormant nu este ceva spectaculos, este ceva tainic, fara invalmaseala de ganduri, de manifestari exterioare sau de sentimente placute exacerbate. Este ceva simplu, o revelatie a fiintei tale, a propriei persoane si a raportului dintre inima ta si Dumnezeu. Aici se reveleaza Ierusalimul duhovnicesc, nu ca loc, ci ca stare a inimii, ca stare de rugaciune, ca rod al dialogului personal cu Dumnezeu. Ierusalimul pamantesc este, asadar, frumos, in masura in care Ierusalimul din inima noastra este frumos.

Mormantul Maicii Domnului, apoi locul din Gradina Ghetsimani in care Domnul Iisus Hristos a plans si sudoarea Lui s-a prefacut in picaturi de sange, muntele Eleonului de pe care S-a inaltat la ceruri si Valea lui Iosafat, plina cu mormintele crestinilor, evreilor si arabilor, unde se spune ca va fi Judecata de obste, Biserica rusa inchinata Inaltarii Domnului, toate acestea au insemnat inca o zi de inchinare in Ierusalim.

Nu am simtit ca las in urma Tara Sfanta, atunci cand a trebuit sa iau drumul inapoi spre casa. A ramas totul in inima mea, nu numai ca amintire, ci mai mult ca o realitate patrunsa in ordinea interioara a fiintei mele, ca o experienta initiatica.

You must be logged in to post a comment.